Sistemul imunitar este ”paznicul” natural al organismului, fiind format din organe, celule și molecule speciale care vă protejează de infecții și cancer. Sistemul imunitar ține evidența tuturor substanțelor găsite în mod normal în organism. Orice substanță nouă, pe care sistemul imunitar nu o cunoaște, dă alarma, determinând celulele implicate în imunitate să o atace. De exemplu, bacteriile conțin proteine care nu se găsesc în mod normal în corpul uman. Sistemul imunitar le recunoaște ca "străine" și le atacă. Acest proces se numește răspuns imun.
Imunoterapia este o formă de tratament al bolilor care presupune declanșarea, amplificarea, sau, dimpotrivă, suprimarea unui răspuns imun. Imunoterapia care acționează prin provocarea sau amplificarea unui răspuns imun se numește imunoterapie de activare. Imunoterapiile concepute pentru a reduce sau suprima un răspuns imun existent, de exemplu în cazul alergiilor și bolilor autoimune, sunt clasificate ca imunoterapii de supresie. Agenții folosiți în imunoterapie, care au proprietatea de a modifica răspunsul imun, se numesc imunomodulatori.
Sistemul imunitar verifică permanent corpul nostru în căutarea celulelor anormale, pe care le distruge, un mare număr de cancere fiind suprimate ”din fașă” în acest mod. Totuși, având în vedere că celulele canceroase provin din celule proprii organismului, nu sunt întotdeauna suficient de diferite pentru a fi recunoscute ca străine de sistemul imunitar. Alteori, sistemul imunitar recunoaște celulele canceroase, dar răspunsul nu este suficient de puternic pentru a distruge cancerul. În unele cazuri, celulele canceroase pot produce substanțe care paralizează sistemul imunitar, împiedicând un răspuns împotriva tumorii. Pornind de la aceste deficiențe ale imunității, specialiștii din domeniul medical încearcă să găsească modalități de a ajuta sistemul imunitar să recunoască mai eficient celulele canceroase și să amplifice răspunsul imun împotriva acestora. Tratamentul prin care se realizează acest lucru se numește imunoterapie, existând mai multe tipuri, inclusiv anticorpi monoclonali, imunoterapii nespecifice și vaccinuri.
Particularități ale imunooncologiei
- Medicamentele nu țintesc tumora în sine, ci sistemul imunitar al organismului pe care îl antrenează pentru a recunoaște celulele canceroase și al cărui răspuns îl amplifică.
- Sunt recunoscute selectiv celulele canceroase, nu și celulele sănătoase. Astfel, țesuturile normale nu sunt afectate și reacțiile adverse sunt mult limitate.
- Se obține memorie de lungă durată a sistemului imunitar, astfel încât să poată asigura răspuns pe termen lung împotriva cancerului.
Riscurile imunoterapiei
Imunoterapia a dat rezultate promițătoare în special în cazul pacienților cu neoplazii, dar și cu numeroase alte afecțiuni. De exemplu, anticorpii monoclonali, în afară de utilizarea la bolnavii cu cancer, au schimbat radical tratamentul bolilor inflamatorii și autoimune și sunt folosiți pentru a trata inclusiv boli de inimă, afecțiuni alergice și pentru a preveni respingerea organelor după transplant. Totuși, utilizarea lor nu este lipsită de reacții adverse. În cazul imunoterapicelor care activează sistemul imunitar, cel mai mare risc este ca organismul să înceapă să atace și celulele normale, apărând tulburări autoimune. Dimpotrivă, cele care suprimă răspunsul imunitar îl fac pe pacientul tratat să fie mai vulnerabil în fața infecțiilor și cancerului.
