< Terapiile țintite

Experiența clinică arată că, din păcate, mulți pacienți nu răspund la primul medicament care li se administrează pentru boala de care suferă. De exemplu, pentru 38% dintre pacienții cu depresie, 50% dintre pacienții cu artrită, 40% dintre pacienții cu astm bronsic și 43% dintre pacienții cu diabet zaharat, primul tratament recomandat de doctor nu va da rezultatele dorite.

Este nevoie de evaluarea repetată a răspunsului la tratament, urmată de ajustarea terapiei, modificarea dozei, adăugarea unui al doilea medicament, schimbarea medicamentului inițial... alegerea tratamentului potrivit constă într-un ciclu repetat de încercări și erori. De-abia în ultimii ani începe să se înțeleagă modul în care particularitățile individuale, genetice și moleculare inflențează evoluția bolii și metabolizarea medicamentelor folosite. Studiile au indicat gene care codifică enzimele cu ajutorul cărora se transportă medicamentele în organism, se metabolizează și se elimină, ca și gene care determină existența receptorului pentru un anumit medicament. Astfel, nu mai este nevoie de încercări repetate pentru a găsi tratamentul potrivit. Testele genetice și moleculare îi permit medicului să selecteze tratamentul optim de prima dată.

De exemplu, în ciuda faptului că este considerat o singură boală, cancerul pulmonar însumează mai multe tipuri de tumori, care sunt diferite atât histologic, cât și prin felul în care răspund la tratament. Oamenii de știință au identificat zeci de oncogene care influențează apariția și dezvoltarea acestei afecțiuni, ca și răspunsul la tratament. Un exemplu în acest sens este mutația genei responsabile cu formarea receptorului factorului epidermal de creștere (EGFR), inducând creșterea și multiplicarea necontrolată a celulelor canceroase.

La alți pacienți mutația responsabilă se găsește la nivelul genei care codifică ALK, forma anormală a acesteia jucând tot rol de receptor și având un efect similar ca și receptorul factorului de creștere epidermal. Medicamentele țintite blochează exact acești receptori, pe care îi codifică genele mutante, împiedicând creșterea tumorii și declanșând moartea celulelor maligne. Însă, tocmai ca urmare a mecanismului lor țintit de acțiune, nu dau rezultate decât la pacienții care prezintă mutația genetică respectivă, astfel încât administrarea lor trebuie precedată de un test genetic.

Aceste tratamente au unele dintre cele mai bune rate de răspuns înregistrate vreodată la pacienții cu cancer pulmonar. De exemplu, în cazul pacienților cu cancer pulmonar în stadiul IV, supraviețuirea este de aproximativ 4-5 luni fără tratament și de 9 luni cu chimioterapie standard, ajungând, însă, până la 2 ani în urma tratamentului cu un inhibitor EGFR. De asemenea, medicamentul imatinib dă rezultate mult mai bune la pacienții cu leucemie ale căror tumori prezintă o anomalie cromozomială numită translocația Philadelphia.

Prezența mutației BRAF nu este o veste bună pentru pacienții cu melanom, deoarece aceasta favorizează dezvoltarea tumorii și scade supraviețuirea. Însă, mai nou, vemurafenib, un medicament care țintește proteina defectă codificată prin mutațiile BRAF a dat rezultate încurajatoare, tocmai în cazul acestor pacienți.

Medicina personalizată aduce beneficii deosebite în cazul pacienților oncologici și pentru că tratamentele pentru cancer sunt asociate cu reacții adverse de cele mai multe ori neplăcute și uneori grave. În consecință, când nu avem posibilitatea să determinăm dacă tumora unui pacient va răspunde sau nu la terapie, riscăm să provocăm reacțiile adverse fără a oferi vreun beneficiu terapeutic. Acesta este motivul pentru care biomarkerii și testarea genetică sunt deosebit de utile, selectând tratamentele eficiente de cele care, fără a avea vreo eficiență, riscă să fie dăunătoare.